„Prin înţelepciune se ridică o casă, prin bună chibzuială se întăreşte și prin ştiinţă se umplu cămările ei de tot felul de avuţie scumpă şi plăcută...” (Pilde 24, 3-4)
duminică, 13 septembrie 2009
Gânduri la rădăcina Crucii
Nu ştiu cum e la alţii Crucea, dar la mine o simt fizic, înrădăcinată în durere, atunci când trebuie să renunţ la mine. De aceea am început s-o cunosc atât de bine când mă doare ceva. Şi când mă doare, îmi aduc aminte de darurile trecute şi mă întreb: „Doar bucuria o voi primi? Durerea nu?” Şi întotdeauna, dar întotdeauna, din această durere ţâşneşte bucuria, învierea. Dar niciodată nu o pot prevedea sau determina înainte. Înainte de a conştientiza această durere. Câtă vreme „sunt durută” şi plâng de durerea lui „de ce aşa? – eu vreau altfel”, am impresia că nu se va termina niciodată. Şi când îmi dau seama că la acest "altfel" trebuie să renunţ (de vreme ce chiar "aşa" e şi nu "altfel"), atunci durerea devine sfâşietoare.
Bucuria e de la Domnul, El coboară în durerea mea şi mă ridică, învăluindu-mă în cer.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Despre dragostea cea curată, în Dumnezeu
Cum să ne privim aproapele. Despre dragostea cea curată, în Dumnezeu. Ce uşurime, ce stare de bine, ce fericită curăţie este atunci când omu...
-
Astăzi e o zi în care ne amintim mai mult de Maica Siluana Vlad. În 8 iunie, 2021, a trecut la Domnul. Sunt atât de recunoscătoare că am put...
-
Sora cărții anterioare, Partenera creativă e scrisă tot de Linda Dillow. Sinceră să fiu, când am primit această carte mă gândeam că s-ar ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu