luni, 30 ianuarie 2017

Cuvântul anului 2017


Cuvântul pe care l-am ales pentru 2017 este

Multe lucruri de asumat... uneori cu greu de asumat.
Dar e minunat, pentru că în toate este Domnul nostru și ce nu ne omoară ne adâncește în relația cu El... dacă vrem.
Câteva articole care conțin această temă

12 atitudini sfințitoare pentru o soție

Tras de mânecă să fiu atentă la chemarea Domnului

O întâlnire cu multe răspunsuri

O altă întâlnire



Sper, cu ajutorul lui Dumnezeu să-mi pot asuma tot ce îmi pune El înainte și în acest an.

duminică, 13 noiembrie 2016

sfarsit de toamna

Daruri ale Domnului, in acest loc binecuvantat.
In Pirinei, toamna isi leapada frunzele aurii de la zi la zi.

Ultimele scaparari rosietice pe care le-am prins azi.


Mai la vale de Aneto, un curcubeu uimitor si surprinzator.
Barajul Llauset incepe sa capete aspect hibernal.


La Baqueíra, partia se pregateste deja de sezon.
Slava Tie, Doamne, pentru minunata lumea Ta pe care ne-ai daruit-o sa ne bucuram de ea si sa Te vedem pe Tine!

joi, 6 octombrie 2016

Pirineii intr-o buna dimineata

De ceva vreme, Domnul ne-a adus in muntii Pirinei. 
Locul in care suntem este mirific si inspirator.
Dumnezeu lucreaza in cele mai uimitoare moduri.
Slava Tie, Doamne, pentru toate cate ne-ai dat noua!

miercuri, 3 august 2016

O soţie bună este acea soţie care organizează casa în aşa fel, încât soţul să vrea să se întoarcă acolo

Lucrând cu soții, mămici sau nu, observ o tot mai accentuată îndepărtare a acestora de propria gospodărie. Alegerea mea de viață a fost să-mi petrec cât mai mult timp acasă, împletind cu mai mult sau mai puțin succes îndatoririle legate de serviciu, familie și casă. E clar, am făcut-o dintr-o anume convingere pe care mi-a plăcut să o îmbrățișez (cred că luând viața de la capăt aș face aceeași alegere de a lucra de acasă). 
Sunt femei care consideră esențial pentru viața lor și a familiei să lucreze în afara casei, dar pentru că în mediul creștin tradițional se pune mare accent pe faptul ca femeia să fie ”ama de casa” (mi-a plăcut tare cum sună în spaniolă - traducerea din capul meu e ”sufletul casei”), unele dintre ele sunt încercate de mai mult sau mai puțină vinovăție. M-am bucurat să găsesc acest cuvânt al părintelui Maxim, pe care îl redau spre întărirea celor care își pun această problemă:



Femeia din ziua de azi este de multe ori o mai puțin bună gospodină. În acest caz, ar trebui ca ea să se străduiască să fie o bună gospodină ori să cheme o menajeră, ocupându-se de carieră în continuare?

Cred că datoria femeii este să vrea ca în casă să fie căldură sufletească, pentru ca acolo să se vadă într-adevăr Biserica mică, iar nu un grajd. Dar cum poţi face acest lucru? Fie prin sudoarea frunţii tale, făcând curat, spălând geamurile şi vasele, fie prin intermediul unui loc de muncă ce îţi va permite să cumperi maşină de spălat vase şi de două ori pe săptămână să chemi în ajutor o menajeră, dându-i şi ei posibilitatea să câştige ceva pentru familie. Dar toate acestea ţin de fiecare caz în parte.
Până la urmă, nimeni nu presupune că Sfânta martiră împărăteasă Alexandra i-ar fi spălat şosetele ţarului Nicolae sau că ar fi spălat vasele. Aşa că nu trebuie să cataloghezi femeia drept bună sau rea gospodină doar după implicarea ei personală în gospodărie. O soţie bună este acea soţie care organizează casa în aşa fel, încât soţul să vrea să se întoarcă acolo. Dar cum anume să fie acea casă depinde deja de fiecare în parte. Casa poate avea păianjeni pe la colţuri, iar în rest toate să fie bune sau poate fi o casă în care totul străluceşte de curăţenie, iar soţul, cu un caracter de nordic, venind de la serviciu şi încălţând papucii, să se simtă foarte bine.
Nu are importanţă cum este exact casa, important este ca acolo să se dea dovadă de iubire creştină, pentru ca femeia să vrea să facă astfel, încât soţul să se bucure cu sufletul și ea să se veselească de bucuria lui. Dacă există un astfel de sentiment în casă, atunci formele gospodăririi feminine sunt, cu siguranţă, pe planul al doilea.
(Pr. Maxim KozlovFamilia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, Trad. din lb. rusă Eugeniu Rogoti, Editura Sophia, București, 2009, pp. 78-79)

duminică, 21 februarie 2016

”Usile pocaintei deschide-mi mie, Datatorule de viata”

”Triodul

O decada deplina de saptamani intru lucrarea desavarsita a virtutii, ca sa dobandim asemanarea cu Domnul Iisus.

Dar pentru aceasta trebuie:

O intreita pregatire spre a cunoaste: fiinta, puterea si lucrarea virtutilor si intreitele curse ale celui viclean.

O incordare deplina, cu toate puterile sufletesti si trupesti in lucrarea despatimirii si innoirii noastre.

Ajutorul nelipsit al harului, agonisit de mantuitoarele lui Hristos Patimi.

Asa ne pregatim pentru Sfanta Inviere.

Iar daca toata viata vom calatori pe aceasta cale, vom ajunge si la Pastile cel vesnic.”
(Protos. Petroniu Tanase, Usile Pocaintei)

Duminica de azi - a Vamesului si a Fariseului - este numita de Sfintii Parinti "vestitoare" a luptelor duhovnicesti.
O predica din 2013 a pr. Constantin Sturzu gasim aici.
Cu aceasta duminica incepem pregatirea pentru intrarea in Sfantul si Marele Post.
Semnalul este dat de trei cantari de la utrenia acestei duminici:


“Usile pocaintei deschide-mi mie, Datatorule de viata, ca maneca duhul meu la Biserica Ta cea sfanta, purtand locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Indurat curateste-l cu mila milostivirii Tale!
In cararile mantuirii indrepteaza-ma, Nascatoare de Dumnezeu, căci cu pacate grozave mi-am spurcat sufletul si cu lenevire mi-am cheltuit toata viata mea; ci cu rugaciunile tale spala-ma de toata necuratia.
La multimea pacatelor mele celor rele, cugetand eu, ticalosul, ma cutremur de infricosata zi a judecatii, ci indraznind spre mila milostivirii Tale, ca David strig Tie: Miluieste-ma Dumnezeule dupa mare mila Ta”.